Desenul, gimnastica de zi cu zi !

Dan Mihai Nistor

Desenul, gimnastica de zi cu zi !


Vlad Ciobanu

    COBORÂREA ÎN PEȘTERA SINELUI

            O primă constatare este aceea că autorul prezentei înfăptuiri culturale- expoziția de gravură, desen și pictură cu un titlu provocator și derutant- “Mesagerul” - nu ține cont, în nici un fel, de tendințe, mode, ,,trenduri”. Pentru mine, această expoziție exprimă firescul pilduitor al unei pâini lângă o lumânare- rugă și ofrandă. Pare crescută din ea însăși, fără dorința de a epata, fără nimic demonstrativ. A avut timp de dospire și de coacere. În aceste condiții și cu acest titlu, expoziția se constituie într-un M- Mesaj.

            Deducem din ea faptul că Daniel Nistor pare, mai degrabă, preocupat de înțelegerea și asumarea marilor modele artistice, de preluarea unora dintre temele și mijloacelor acestora de exprimare plastică. Artistul pare interesat să folosească, în formele cele mai asumate, experiențele plastice consumate la cel mai înalt nivel, de la Renaștere încoace. Este de la sine înțeles faptul că un asemenea program presupune o cât mai bună însușire a formelor lor de expresie.

            Mijloacele prin care Daniel Nistor își configurează imaginile plastice- linie, pată, hașură, culoare-, sunt identificabile în lucrările Maeștrilor în general, fără a putea fi remarcat unul anume, discursul fiind cât se poate de personal. Libertatea, dezinvoltura, grația chiar, cu care și-l compune au ca temei tocmai exercițiul de ascultare pe care l-a practicat în perioada formativă. Originalitatea lui Dan nu constă în folosirea unor materiale, tehnici, tehnologii și resurse expresive neașteptate, el ne propune un univers surprinzător și firesc prin modul personal în care utilizează mijloacele. Poate că perioada deconstrucțiilor și discursurilor corozive s-a consumat și și-a încheiat rosturile, poate că, însușindu-ne tot ce s-a câștigat în acest timp, ar trebui să revenim la rosturile artei anterioare “ismelor”, să aspirăm la împlinirea menirilor sale cele mai înalte. Calea aleasă de Dan ar putea fi un bun exemplu.

            Mesager, veste, noutate, sursă, destinatar; mijloc de exprimare, limbaj, cod,…; caracter public, caracter privat, voluntar sau nu, secret sau nu, forme de ocultare sau relevare,… Și, peste toate, revelația ! La toate nivelurile și în toată diversitatea, tot ce este viu transmite mesaje. În ceea ce o privește, încă de la începuturile sale, Umanitatea primit și a transmis mesaje între diferitele comunități și, mai ales, s-a străduit să primească și să înțeleagă semnele și mesajele Cerului -șamani, preoți, zei, instituții-. Lângă aceștia s-au adăugat păstorii, agricultorii, marinarii, arhitecții... Egiptenii îl aveau chiar pe unul dintre zeii cei mai importanți: Thot avea, printre atribuțiile sale complexe, distribuirea veștilor. În spațiul european, în tradiția greco-romană, el a fost asimilat cu Hermes/Mercur care, pe lângă faptul că transmitea veștile între zei și între aceștia și oameni, era singurul care avea acces la toate nivelurile cosmice. Între multele sale atribute era și unul apropiat de cuvântul ,,evanghelie” care se traduce prin ,,vestea cea bună”. În tradiția creștină, Mesagerul Cerului este desemnat arhanghelul Gabriel. Uneori, în cazuri excepționale, este desemnat porumbelul. Aș mai aminti focul și astrele. De asemenea, trebuie adăugate sunetele (tulnicele, de exemplu) sforile cu noduri, bâtele, ornamentele de pe costume și locuințe, toaca și clopotul. Pe cel din urmă, Daniel Nistor îl folosește ca vehicul metaforic al parabolelor sale plastice. Suspendat între Cer și Pământ, Clopotul este vehiculul sunetelor și vibrațiilor primordiale, stabilind astfel, legătura cu momentul în care Principiul s-a manifestat pentru prima dată. Putem deduce că el este Mesagerul primelor energii și al primelor înfăptuiri ale Voinței. Așa cum se vede și în lucrările lui Daniel Nistor, el este formă și totodată, conținut, centru principial și limită de manifestare, prelungită prin energia vibrațiilor. Prin undele sonore pe care le răspândește, devine Mesagerul ce distruge omogenitatea Timpului, îl împarte semnificându-l, înștiințează Lumea de momentele consacrate. Prin el poate coborî grația divină, prin el pot urca energiile celor care se roagă.

            Numai simpla enumerare a unor titluri ale lucrărilor sale este de natură să ne introducă în universul pe care ni-l propune expoziția lui Daniel Nistor: ,,Eclesiastul”, ,,Ofranda”, ,,Salomeea dansând”, ,,Maternitate”, ,,Treptele ispitei”, ,,Familia”, ,,Gura păcătosului”, ,, Legătură canonică”, “Rugăciune”, ,,Hristos”, ,,Crucifix” 1 și 2, ,,Ecce Homo”, ,,Eden”, ,,Portalul”, ,,Sunt energie”, ,,Trup și Suflet”. Gravură, creion, desen în creion, pictură, toate se situează în același discurs larg, în Mesajul lui Daniel Nistor. Clopotul este cel mai frecvent element/obiect utilizat de artist. Cu ajutorul lui, ni se zvonește o lume gerunzivă, ritualizând întâmplări pilduitoare, transmițând sau receptând mesaje, generând sau absorbind lumina inefabilă a unor înțelesuri, simțind vibrația unor taine. Încercând să înțeleagă și să-și asume tainele Lumii și natura ei miraculoasă, artistul își înțelege și își asumă menirea, se înscrie armonios în rosturile Creației. Parcurgând acest proces de inițiere, personajele creației sale ne fac părtași uimiți și bucuroși naturii tainice, a mirabilității faptului că suntem și, prin asta, ne stârnește să reflectăm la rosturile și la rostul nostru.

Mie așa mi s-a întâmplat !

 

Vlad Ciobanu

sculptor