Desenul, gimnastica de zi cu zi !

Dan Mihai Nistor

Desenul, gimnastica de zi cu zi !


Alina Petrescu

          Iluzia morţii şi a vieţii în opera lui Dan Nistor

     

     « Clopotul sunt eu, iar restul acţiunii imaginare apare odată cu intervenţia semenilor în viaţa mea. » Dan Nistor

      Ultimul proiect de suflet al graficianului Dan Nistor « Mesagerul. Expoziție de grafică și pictură », căruia artistul i-a dedicat o mare parte din timpul său, va fi prezentat, pe 1 octombrie a.c., publicului restrâns din orașul Hârlău . Titlul proiectului, frapant prin simplitatea sa, este extrem de sugestiv și îi invită pe vizitatorii Bibliotecii Orașenești din Hârlău să descopere, treptat, semnificațiile ascunse ale lucrărilor expuse. Mesagerul, personajul principal din operele artistului, este de fapt un receptacul și un transmițător al unor adevăruri, un element tranzitoriu al acestei lumi și, nu în ultimul rând, se identifică cu artistul însuși. Acesta poate lua diferite forme – poate avea aparența unui personaj uman, poate fi un clopot sau chiar o apariție iluzorie a divinității - , dar, până la urmă, este doar o plăsmuire a minții artistului.

      Dacă ar fi să vorbesc despre graficianul Dan Nistor, ar trebui să menționez faptul că pentru o perioadă scurtă de timp am avut același drum. Totuși, pot spune că am avut privilegiul să cunosc un om excepțional care frapează prin simplitate, spontaneitate controlată și un subtil simț al umorului. Ca artist, Dan Nistor este într-o veșnică căutare a perfecțiunii, și o încercare permanentă de autodepășire. Arta, după cum mărturisea artistul, devine: „acea tornadă plină de culoare și de semne care, în cele mai nepregătite momente – gol, bucuros, rece, flămând - mă lasă să-mi dau cu părerea, mă completează, îmi deschide o comunicare aparte. Nu de puține ori, uitându-mă la ceea ce mi-a șoptit printre cuvinte și formule alambicate cu o zi înainte, am crezut că m-a abandonat. Fals… întotdeauna a fost lângă mine, trebuia doar să deschid ochii minții și s-o văd. Insistențele mele în a rupe din tăcerea ei bucăți de carne și adevăr mă fac să fiu un egoist și asta tocmai pentru a observa, deține și transmite mesajele ce-mi sunt atribuite și nu numai. Acum că încă sunt aici, gândurile, nălucile ce mă asaltează mă ajută să-mi decantez crezul despre iubire, pământ, viață, despre trup și suflet, despre tot ce-mi aparține ca artist, despre tot ce vreau să transmit celuilalt.”

      Când ne referim la viziunea sa artistică, înţelegem de fapt moştenirea tradiţională clasică, pe care artistul o îmbogăţeşte prin regândirea, în interiorul universului său egocentric, a statutului artistului în societatea actuală. Subiectele operelor sale, pendulând în jurul fiinţei umane, sunt de fapt trăirile sale contradictorii, conştientizate şi, ulterior, consemnate cu asiduitate pe pagina imaculată de hârtie. În contextul acesta al căutării şi regăsirii propriei sale identităţi, apare în creaţia artistului tema „clopotului”, nu ca un mesager al morţii, ci ca reprezentare a antitezei dintre viaţă şi moarte, dintre prezenţă şi absenţă, dintre spiritualitate şi corporalitate. Toate aceste concepte, opuse ca semnificaţie, fac trimitere la complexitatea existenţei umane, pun în discuţie existenţa/negarea divinităţii ca instanţă supremă şi subliniază ideea prelungirii vieţii după moarte.

      Foarte puţini artişti români contemporani, asemenea lui Dan Nistor, sunt capabili să preia moştenirea tradiţională a predecesorilor săi, să-i dea o formă coerentă şi s-o adapteze la necesităţile artei contemporane în continuă evoluţie şi transformare. Mesajul extrem de personal, precum şi conţinutul ideatic al lucrărilor sale conferă originalitate demersului său artistic şi îl plasează printre reprezentanţii de frunte ai artei româneşti contemporane.

 

Alina Petrescu

Istoric de arta

Muzeul National de Arta al Romaniei